Neatentia ...

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: ?Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul??
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si? spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul? El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur? si mai ales in sufletul nostru!
Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!
Cui dai? Cui are nevoie?
Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!

Prietenia

Prietenia se masoara doar in amintiri,voie buna,liniste si iubire...prietenia inseamna iubirea suprema, cel mai valoros lucru, cea mai deschisa comunicare...adevarul cel mai sever,cel mai sincer sfat si cea mai mare comuniune de ganduri de care sunt capabili femeile si barbatii.Nu exista iubire mai mare si mai puternica decat cea pe care o exprima prietenia... un lucru bun devine mai bun si mai frumos daca poti sa-l imparti cu prietenii. Prietenii au ceva ce iti lipseste...de pilda optimismul.Ei te fac sa simti ca totul va fi bine in lume cat timp iti vor sta in preajma.Kilometri obositori trec repede si ii parcurgi mai vesel, mai usor...Si lumea-ntreaga pare mai senina cand ai un prieten drept insotitor... Prietenii cei mai apropiati sunt cei care inteleg cel mai bine ce e cu viata noastra, carora le pasa de noi la fel ca si noua,care ne sunt alaturi la succese si la esecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singuratatilor noastre.Prietenii trainici sunt cu adevarat una dintre bogatiile vietii.Avutia ta este acolo unde sunt prietenii tai.Temelia adevaratei prietenii este incredere !!!Prieteni, tovarasi de drum,iubiti, ne sunt cei care ne acorda increderea lor deplina.. Un prieten este alaturi de tine atunci cand nu mai e nimeni altcineva...Tot ce pot face pentrul prietenul meu este sa-i fiu pur si simplu prieten..Nu am averi cu care sa-l rasplatesc..Daca el stie ca prietenia lui ma face fericit,nu va dori o alta recompensa.In asta consta maretia prieteniei. .....Tin la tine pt ca stii sa ignori slabiciunile si ratacirile mele si ma sustii cu fermitate sa dau ce-i mai bun din mine.Un prieten te accepta asa cum esti...dar spera la ceea ce ai putea sa fii....... Pt a-ti face un prieten trebuie sa mai inchizi cate un ochi.Pt a-l pastra insa pe amandoi. Un prieten este cineva care te stie pe dinafara si inca-i mai place ce vede. Fericirea pare a fi fost data pt a fi impartasita.... Cand prietenii sunt cei adevarati, ei reprezinta cel mai sigur lucru din lume. .........Prietenii sunt tot ce conteaza...

Stim sa o pretuim?Ce este prietenia si cum trebuie sa fie inteleasa?Este o problema care ii framanta pe unii tineri si ii incita pe parinti.Prietenia poate fi inteleasa ca o unitate de sentimente, simpatii, idei comune sau mai putin comune, de principii prin care se apropie doua sau mai multe persoane.Prietenia poate fi inteleasa ca o profunda apropiere sufleteasca .Oricine doreste sa aiba un prieten bun, caruia sa i sa poata destainuii. Dar cati dintre noi il poate asculta cu tot sufletul si poate chiar ajuta pe acel “timid”.Timiditatea este o infirmitate. De multe ori relatia de prietenie dintre doua sau mai multe persoane este luata in ras de catre ceilalti .Este de ajuns o privire pentru ca sincerul sentiment de simpatie sa incolteasca.De ce nu stim cu totii sa apreciem prietenia adevarata cu ochii sufletului si nu doar a fizicului.“Un om frumos este o bijuterie care in timp se uzeaza, iar un om bun este si ramane vesnic o comoara.”De cine ne ascundem oare? De noi insine. Oare intelegem toti sensul cuvantului prietenie? A fi prieten nu inseamna numai distractie si bani.Asta in nici un caz nu este o prietenie.Azi tinerii sunt influentati de un curent de conceptii din filme (cel mai des americane) sau reviste prin care prietenia este inteleasa ca un amestec de indrazneala si nebunie.Este dificil in viata sa fi singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i vorbesti, sa nu ai cu cine sa-ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi(la nevoie).Este un dezastru sa n-ai cu cine sa razi, sa gandesti, sa meditezi.Se spune ca generatia noastra este o generatie fara limite, asta inseamna ca nu ii lipseste nimic si totusi ii lipseste ceva, esentialul: prietenia.Ar trebuii sa ne dezvaluim gandurile acum cand inca mai putem. La aceasta varsta ne dorim sa fim cu cineva cu care sa ne intelegem reciproc.Zambetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie.Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni, dar nu toţi prietenii sunt buni...Acel prieten bun, care nu te lasă la greu, căci despre acest prieten vreau să vorbesc, cred că are multe calităţi ce trebuie amintite.Acest prieten bun este atent, ştie să observe când ţie greu, este acolo unde şi când ai nevoie.Este iubitor, ştie să mângîie, ştie să se comporte frumos, are capacitatea să iubescă necondiţionat, acest prieten nu va avea despre sine o părere mai bună, ci este egalul tău, acest bun prieten va avea întotdeauna uşa deschisă şi va fii gata să te primească cu dragoste.Pe drumul vieţii, greu şi anevoios, atunci când întâmpini greutăţi acest prieten va ştii să se uite înnapoi, să se întoarcă, să îţi dea mâna, să te ajute să te ridici şi mai mult să te ajute să mergi mai departe.Un prieten bun cred că nu va căuta să facă ce-i place lui ci va căuta să facă ce îţi place şi te ajută pe tine.Un bun prieten nu te va judeca şi va găsi circumstanţe atenuante pentru tine, un bun prieten este lângă tine şi te va ajuta să cauţi soluţii de rezolvare la problemele tale. Greutăţile tale vor fii şi greutăţile lui, bucuriile tale vor fi şi bucuriile lui, va plânge alături de tine şi va râde alături de tine.El va şti să simtă alături de tine, cand vei fii bolnav el va simţi durerea la fel ca tine Acest prieten bun este blând, gentil şi milos.Un bun prieten este capabil sa ierte si sa uite!Un bun prieten nu te va jigni, nu îţi va vorbii urât, un bun prieten nu te dezamăgeşte, ci îţi va fi credincios, nu se va preface niciodatăUn bun prieten ştie să se îngrijească de tine, lipsa ta va fi completată de surplusul lui, ce este al lui este şi al tău.Un bun prieten îţi va da speranţă, un bun prieten te va face să fii tare, un bun prieten te va ajuta să vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negrii, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci când tu nu mai poţi şi nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta, cand vei fi pe drum te va apăra, te va ocroti. Inima lui va bate în acelaşi ritm ca şi inima ta, acest prieten bun te va înţelege şi îngădui cu toate slăbiciunile tale. E greu să îl găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fi fericit!“Prietenia este rodul timpului, ii trebuie ani sa se coaca, in timp ce dragostea este ca fulgerul, uneori nascut din furtuna”.(G.Garibaldi)“Prietenia precede dragostea, apoi o imbogateste” (Marin Preda).“Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste! ”.Da, multi dintre noi ne laudam ca toti din jurul nostrum ne sunt prieteni si avem un mare numar de prieteni, dar cu siguranta acest lucru nu este real.In general, prietenii nu se pot numara pe degetele de la o mana, deoarece adevaratul prieten este cel care iti este alaturi atat la bine cat si la greu.Sunt oameni care sunt alaturi de ceilalti doar in momentele frumoase ale vietii, ce se petrec de-a lungul timpului, iar cand calalalt trece cel putin printr-un impas acestia ii intorc spatele brusc, pentru a nu-si complica viata cu problemele lui.Un asfel de om nu se poate numii prieten adevarat.De obicei in ziua de azi, cei mai multi dintre oameni sunt falsi.Greu mai poti gasi un om cinstit din toate punctele de vedere.Eu consider ca este prieten doar cel ce iti este alaturi la bine si la greu, se bucura de fericirea celuilalt si plange la suferinta acestuia.Eu apreciez din tot sufletul o prietenie sincera si mi-as dori ca si ceilalti sa faca la fel, dar acest lucru este aproape imposibil.Nu pot intelege de ce uneori suntem atat de rai si nu putem incerca sa avem un suflet mai bun, sa-i ascultam mai mult pe prietenii nostri si sa-i sprijinim pe acestia din punct de vedere moral cel putin cand ei au nevoie de noi.O vorba buna eu consider ca are valoarea unei comori morale pentru sufletul uman, dar din nefericire nu stim sa apreciem toti acest lucru.Mai exista acele situatii in care prietenii pot fi falsi si in acesta situatie se adevereste mottoul.‘Fereste-ma Doamne de prieteni, caci de dusmani ma feresc singur!’Un singur sfat esential am sa le dau celor ce-mi citesc ideile: Selecteaza-ti prietenii!Nu uita ca adevaratii prieteni dintr-o viata nu se pot numara pe degetele de la o mana si incearca sa acorzi in sensul propriu al prieteniei o parte a sufletului tau doar celui care merita spre a nu fii dezamagit intr-un final!Sa fii iubit/a si sa te bucuri de prieteni adevarati!

Iubirea in ziua de azi

Mai exista iubire adevarata in zilele noastre? Iubirea aia neconditionata pe care o intalneam in basmele pe care ni le citeau parintii sau bunicii inainte de culcare? A mai ramas ceva din basmul cu Ileana Cosanzeana si Fat Frumos? Daca stam sa privim o clipa lumea in care traim putem striga in gura mare si ferm convinsi ca avem drepate, ca nu mai exista nimic din toate astea, ca basmele sunt facute doar pentru a adormi copii mici si naivi si ca nu au nimic in comun cu realitatea, cu atat mai putin cu realitatea zilelor noastre. Astazi oamenii sunt mai preocupati de cariere, de partea materiala a vietii, dragostea a ramas undeva uitata. Cele mai multe casatorii au la baza motive mult mai importante decat acest sentiment fara rost. Poate acesta este motivul pentru care mai toate se termina printr-un divor. Cam asta am fi tentati sa spunem ca a mai ramas din iubire. Dar este imposibli ca in secunda urmatoare sa nu ne treaca prin minte o clipa in care am uitat sa mai respiram, o secunda in care am fost invadati de acest nobil sentiment, chiar si acum, in zilele noastre. Este imposibil sa nu ne amintim de privirea unui om pentru care stim sigur ca am renunta la tot, sa nu ne intoarcem intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat, in care un sarut a reusit sa te faca pe tine, omul din zilele noastre, sa poti sa zbori. Sunt convinsa ca nu exista om pe lumea asta care sa nu fi simtit macar o data in viata ca iubeste. Si totusi, de ce nu mai au oamenii din ziua de azi puterea sa lupte pentru sentimentele lor, pentru iubire? In trecut, cavalerii se duelau pentru iubitele lor, mureau pentru dragostea lor. Astazi oamenii renunta atat de usor la iubire. In goana lor dupa bani, preocupati de cariere, uita sa se mai opreasca o clipa si sa priveasca in sufletul lor. Uita cat de frumos e sa strangi in brate fiinta ce-o iubesti, uita cat de frumos e cand adormi cu capul pe inima persoanei iubite. Sunt sentimente care nu se compara cu nimic, care nu vor putea fi niciodata inlocuite cu nimic, nici cu un cont de nu stiu cate sute de mii de dolari, nici cu cea mai mare vila sau orice altceva ce tine de partea materiala. Sunt sentimente care nu vor putea fi niciodata cumparate, oricat de multi bani am avea. Din pacate, prea multi oameni uita ca in ciuda tehnologiei din ce in ce mai avansate, in ciuda descoperirilor care se tot fac, timpul a ramas tot ireversibil si clipele care trec acum pe langa noi nu mai ni le poate da nimeni inapoi. Si poate peste ani, cand idealurile noastre referitoare la cat de sus putem ajunge in cariera sau cat de gras poate fi contul din banca vor fi atinse, ne vom trezi ca suntem niste batranei singuri care nu au langa ei persoana care ar fi mers pana la capatul pamantului pentru ei doar daca ar fi lasat. Privind in urma, iti vei aminti de un mesaj in care iti spunea ca te asteapta, dar tu nu te-ai dus niciodata, de o lacrima care s-a uscat pe-obrazul ei in asteptarea sarutului tau. Iti vei aminti privirea care te implora sa ramai atunci cand ai plecat. Cine o sa-ti mai dea atunci tot ce ai lasat sa treaca pe langa tine, persoana careia i-ai spus "pleaca" chiar daca sufletul tau i-ar fi spus "mai stai", persoana cere ar fi stat in calea realizarii tale pe plan profesional, sufocandu-te probabil cu iubire. Cate persoane nu ar vrea atunci sa poata da timpul inapoi, sa ajunga la o intalnire la care nici nu a incercat sa ajunga atunci cand il astepta, sa poata sterge acum o lacrima amara din ochii persoanei pe care a iubit-o, sa mai stranga o data in brate, macar o data, trupul care tremura sub mangaierea lui. Cate persoane nu ar renunta la tot pentru tot ce au avut si nu mai au, nu mai au pentru ca asta a fost alegerea lor, pentru ca intr-un anumit moment al vietii au considerat ca e mai bine sa aleaga ei pentru doi si au ales gresit. As prefera sa cred ca acestea sunt cazuri izolate, dar din ce in ce mai des vezi cupluri care se numesc in continuare cupluri, doar pentru faptul ca au in spate un anumit numar de ani, amintiri si cam atat. Acum trec zile intregi in care nici nu se vad, saptamani intregi in care nu se mai ating si poate luni intregi in care nu-si mai spun "te iubesc" si totusi sunt in continuare cupluri si intr-o zi primesti o invitatie la nunta din partea unui astfel de cuplu. Din ce in ce mai des vezi oameni care decid sa mearga pe drumuri separate pentru ca "asa e mai bine", chiar daca in mod clar lacrimile din ochii lor spun ca nu asa e mai bine, dar ce mai conteaza? La cel mai mic impas iau aceasta hotarare "inteleapta", cum ca ar fi mai bine sa-si vada fiecare de viata lui si este mult mai simplu sa spui "viata ne e impotriva" decat sa recunosti ca esti un las care nu are puterea sa lupte, nu-i asa? De cate ori nu ati auzit de decizia inteleapta a unei persoane de a renunta la prostiile astea legate de iubire, care stau in calea realizarii unui tanar care promite ca va ajunge in varful piramidei, profesional vorbind? De cate ori nu ati intalnit persoane care au inlocuit iesirea la cinema cu filmul de pe calculator, o cina in oras cu o comanda la o pizzerie, o iesire in aer liber cu nimic. Cat de des intalnim oameni care nu mai stiu sa se bucure de lucrurile marunte, care fac viata frumoasa ? O ploaie scurta de vara te determina sa iei imediat taxiul in loc sa te bucuri de felul in care picaturile caldute aluneca pe chipul si pe trupul ei. Razele de soare care patrund dimineata in casa te fac sa tragi draperiile si sa pornesti aparatul de aer conditionat fara sa te opresti o clipa sa vezi cat de frumos ii lumineaza ochii in bataia soarelui. Si-atunci concluzia pe care o trgem e ca in ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai stiu sa iubeasca, nu mai au timp sau rabdare sa rasfete, nu mai stiu sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul. Dar cand vedem o pereche de octogenari care, tinandu-se da mana, admira o floare sau cauta pe bolta instelata Carul Mic sau Carul Mare ne dam seama ca mai exista si oameni norocosi, sau oameni curajosi care la un moment dat al vietii lor au stiut ca trebuie sa aleaga si n-au ales gresit. Au ales iubirea.

Arta de a trai ...

Se ştie că binele este absenţa răului şi răul este absenţa binelui. De aceea este bine să ne dăm seama că, atunci cînd ne confruntăm cu stări mai puţin armonioase, este bine să urmărim să trezim în noi exact starea opusă celei iniţiale; de exemplu stărilor de furie, de tristeţe,de neîncredere, de frică, etc. să ne opunem cu starea de calm, bucurie, încredere, curaj, etc.
Această modalitate de a trece de la stări dizarmonioase (cu care ne mai confruntăm încă uneori) la stări profund benefice şi divine este cheia reuşitei pentru a realiza o stare de echilibru şi armonie atît în propria fiinţă cît şi în relaţiile cu ceilalţi.
Pentru a fi pe deplini siguri de reuşita acestor acţiuni de balansare de la "rău" la "bine" trebuie mai întîi să devenim conştienţi de calităţile sau defectele exprimate de acele stări bune-rele şi aceasta se poate realiza doar într-o stare de detaşare, care chiar dacă este mai greu de realizat în mod spontan (mai ales atunci cînd ne aflăm într-o situaţie conflictuală) e bine să urmărim să o cultivăm în noi treptat, cu perseverenţă şi încredere în reuşita lor.
Să luăm de exemplu starea de frică. Evident opusul ei este starea de curaj. Să vedem ce cuprind în ele aceste stări.

CURAJUL

Este o calitate morală prin care fiinţa exprimă o constantă îndrăzneală, hotărîre, consecvenţă, perseverenţă şi poate fi asociată cu alte trăiri umane cum ar fi: cutezanţă, eroism, temeritate, etc. Cel sau cea care îşi dezvoltă această calitate suportă consecvent, cu o mare bărbăţie, suferinţele fizice, psihice sau morale, realizează cu hotărîre ţelurile propuse, la nevoie îşi dăruieşte chiar şi viaţa dacă idealul pentru care lupta este divină şi merită acest sacrificiu. Aceste acte de curaj cu o înaltă semnificaţie şi valoare morală sînt generate de principii şi sentimente sublime, divine, nobile, cum sînt: dragostea de oameni, dragostea de Dumnezeu, simţămîntul de solidaritate umană, etc.
Curajul nu trebuie niciodată confundat cu orice acţiune nechibzuită realizată în condiţiile pericolului sau a dificultăţilor. Adevăratul curaj presupune o cunoaştere lucidă şi clară a pericolelor, a dificultăţilor cu care ne confruntăm şi toate aceste implică tocmai atunci o depăşire, un control al reacţiilor care pot să apară în fiinţă. Cei care realizează anumite acţiuni într-un mod nesăbuit, fără să se gîndească înainte la pericolele reale pe care le au de înfruntat nu dau dovadă de curaj.
Această calitate, de curaj, se formează prin educaţie şi mai ales prin autoeducaţie. Astfel se formează un caracter de ordin voliţional constînd, printre altele, în capacitatea de a înfrunta conştient pericolele şi de a acţiona imperturbabil şi consecvent în condiţii de risc. El nu implică absenţa fricii ci stăpînirea şi depăşirea completă a acesteia.

FRICA

Este o trăsătură psihică şi morală, o emoţie temporală sau un sentiment durabil care evidenţiază un proces subtil de rezonanţă distructivă, malefică, generat în fiinţa umană de o primejdie reală sau iluzorie. Ca fenomen psihologic de rezonanţă cu anumite energii subtile distructive, frica se manifestă prin nelinişte, stare de nepăsare sau panică, prin trăiri chinuitoare, obsedante, coşmaruri, prin acţiuni spontane sau conştiente de autoapărare. Frica devine un sentiment constant datorită obişnuinţei, iar atunci cînd ea duce la pierderea controlului de sine, la o stare permanentă de neîncredere, suspiciune şi groază faţă de ceilalţi sau faţă de evenimente, ea este apreciată ca laşitate, la care se adaugă şi unele trăsături legete de pierderea onoarei şi a demnităţii de om, de servilism şi de neîncredere în reuşita oricărei acţiuni. Înfrîngerea aproape deplină de către fiinţa umană a sentimentului de frică este caracterizată drept curaj. Aceasta este deci cheia depăşirii acestei stări de rezonanţă cu o energie distructivă, malefică.
Pentru că trebuie să înţelegem că prin aceste stări negative noi nu facem altceva decat să rezonăm cu lumi subtile dizarmonioase, demoniace, aşa-numitele lumi subtile infernale, şi fiinţa umană trăieşte lăuntric acea stare inferioară amplificată mai mult sau mai puţin, în funcţie de gradul de receptivitate pe care îl prezintă faţă de aceste energii subtile distructive, malefice.
Frica reprezintă nu numai o stare a individului, ci, prin amplificare la unison, ea poate să devină frica unor colectivităţi: frica omului neevoluat în faţa puterii necunoscute a forţelor naturale, sentimentul de teamă al maselor asuprite şi exploatate, angoasa rezultată din incapacitatea omului de a cunoaşte şi de a stăpîni anumite forţe, groaza de foamete, şomaj, război, boli şi epidemii, neîncrederea în viitor, etc.
Cel sau cea care nu reuşeşte să depăşească aceste trăiri inferioare va rămîne mai departe pradă acestor energii subtile distructive, malefice, fiind gradat nimicit, anihilat, torturat sau chinuit de ele.
În concluzie, se poate spune că prin trezirea şi amplificarea în fiinţă a stării de curaj se pot depăşi toate trăirile rele, distructive, chinuitoare (gen: frică, teamă, etc.) şi astfel se anihilează rezonanţele cu energiile subtile ale fricii care fac să se manifeste în fiinţa noastră groaza, spaima, angoasa, fobiile sau neliniştile aberante.
Astfel fiinţa umană poate triumfa asupra acestor trăiri distructive, negative, chinuitoare, care o terorizează şi o chinuie. Aceste trăiri se vor manifesta din ce în ce mai puţin şi fiinţa umană în cauză va putea în final să realizeze oricînd o stare eroică, în care aspectele caracteristice fricii se vor manifesta tot mai estompat.
Iată în final şi căteva aforisme despre aspectele tratate în acest articol.

Despre CURAJ:

"Curajul cel mai de trebuinţă în această lume nu este totdeauna de natură eroică. În viaţa de toate zilele trebuie curaj, ca şi pentru mari întreprinderi ce aparţin domeniului istoriei. Este, de pildă, curajul de a fi cinstit, de a te împotrivi ispitei, de a spune adevărul, curajul de a fi ceea ce sîntem cu adevărat şi de a nu pretinde să trecem drept ceea ce nu sîntem; curajul de a trăi cinstit prin propriile noastre mijloace şi de a nu duce o viaţă ruşinoasă prin mijloacele altora" - S.Smiles
"Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii - nu absenţa fricii" - Mark Twain
"Cine nu-şi pierde curajul în faţa nici unei nenorociri, acela datorită acestei puteri trece peste toate cu bine, în mod neîndoios" - Panchatantra
"Nu fiindcă lucrurile acestea sînt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj, ele sînt grele" - Seneca
"Adevăratul curaj găseşte întotdeauna o ieşire" - François Fenelon
"Trebuie să fii curajos pentru tine însuţi, să-ţi stăpîneşti temeinic curajul şi să te asiguri împotriva atacurilor soartei" - Michel Montaigne
"Există trei feluri de curaj: cel fizic, cel moral şi cel spiritual. Trupul neînfricat în faţa durerii şi morţii; sufletul neînfricat în faţa tentaţiilor plăcerii, ale ruşinii sau ale onoarei sociale; spiritul neînfricat în faţa căilor nebătătorite, în faţa ideilor pe care nimeni nu le împărtăşeşte. Curajul fizic este cel mai răspîndit, dar asta nu înseamnă că este mai prejos decît celelalte. Nimic nu-i mai nobil decît dispreţul faţă de moarte. Curajul spiritual este cel mai rar întîlnit. Pe acesta se sprijină civilizaţia umană. Curajul moral există întotdeauna, ca un reazem, în spatele celorlalte două feluri de curaj. De el are nevoie atît trupul, cît şi spiritul. Este ceea ce noi numim virtute." - Constantin Tsatsos

Despre FRICÃ:

"Frica ne azvîrle adeseori în nenorocirea pe care o aşteptăm"
"Nu-ţi este frică fiindcă gînduri sinistre îţi trec prin cap, ci gînduri sinistre îţi trec prin cap fiindcă eşti fricos"
"Se cere curaj şi ca să îţi mărturiseşti frica" - Thomas Mann
"Nimeni nu este atît de fricos încît să prefere să atîrne mereu, în loc să cadă o dată" - Seneca
"Unul dintre efectele fricii este că ne rătăceşte simţurile şi face ca lucrurile să ne pară altfel decît cum sînt" - Miguel de Cervantes
"Mulţi se tem de ochii lumii, dar de conştiinţă puţini" - Pliniu cel Tînăr
"Lucrul de care ne temem sfîrşeşte întotdeauna prin a se produce".
"Fă bine, nu te teme de nimic"

Ro1918.com

Cateva cuvinte despre proiectul www.Ro1918.com

S-a nascut din dorinta de a promova spiritul, cultura si valorile poporului roman, prin mijloacele de care dispunem si in felul pe care noi il consideram de cuviinta. Este un site ce se doreste a fi apolitic si lipsit de interese materiale. Ne adresam atat romanilor care, oriunde s-ar afla, ne impartasesc sentimentele patriotice, dar si strainilor dornici sa cunoasca sau care cunosc si indragesc cultura si modul de viata specifice romanesti. Dar mai ales, ne adresam celor ce nu stiu, celor ce au uitat…

Si daca tot e vorba de dragoste...

Credem sincer ca exista o energie pe care o putem numi "dragoste". Avem totodata convingerea ca aceasta energie nu iubeste, sau, daca preferati, ea iubeste tot. Inglobeaza atat persoanele pe care le consideram urate, cat si pe cele asa-zis frumoase. Este prezenta atat la batrani, cat si la tineri. O regasim la bolnavi si la oamenii sanatosi, Leprosul poate sa iubeasca si sa fie iubit. Persoana cea mai grasa poate sa iubeasca si sa fie iubita. Dragostea nu este selectiva cum suntem noi adesea. Dar mai cred ca etichetam prea multe fenomene cu numele de "dragoste" si ca din aceasta cauza, suferim adesea "din dragoste". Iata o problema majora daca vrem sa avem parte de bucuriile si binefacerile dragostei. Dificultatea consta in faptul ca, daca noi credem ca dragostea este esentiala pentru viata noastra, si cred ca acesta este un lucru adevarat, vom face totul pentru a o cauta si a o pastra. Dar daca, din nefericire, nu stim exact ce este dragostea, cum vom face sa o recunoastem? Atentie, un raspuns precum: "Nu va faceti griji, o voi recunoaste cand o voi intalni!" nu poate decat sa ne duca la suferinta. Daca nu stim ce este dragostea, cum sa facem sa o recunoastem si sa o deosebim de fenomenele care ii seamana? Astfel, nu putem nici macar sa avem incredere in cineva care pretinde ca poate sau vrea sa ne-o ofere, pentru ca nu putem sti daca ceea ce ne ofera este sau nu dragoste. Pentru a intelege si poate pentru a descoperi dragostea, trebuie sa incepem prin a recunoaste si a admite ceea ce nu este. Daca aceasta etapa pare clara pentru mai multi dintre noi, ea poate produce teama catorva persoane care stiu inconstient ca ceea ce numesc ele "dragoste" nu este in realitate asa ceva. Dar, din moment ce nu cunosc alte tipuri de dragoste sau alte moduri de a trai, le este frica sa se regaseasca in fata unui vid cand admit ca ceea ce traiesc nu este dragoste. Ce ne face sa suferim nu este dragostea, nici efectele sale secundare. Daca suferiti pentru ca iubiti, se intampla pentru ca ceea ce traiti nu este dragoste.